Pofta este un lucru care face parte din lume.
Este scris în Biblie: 1Ioan 2:16-17. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.
Pofta însăşi este o comportare păcătoasă şi adesea este folosită ca o scuză pentru alte păcate.
Este scris în Biblie: Matei 5:28. Aşadar, dacă ochiul tău - chiar dacă e ochiul tău cel mai bun! - te face să pofteşti, scoate-l şi aruncă-l. Mai bine să fie nimicită o parte din tine, decât să fii aruncat cu totul în iad (NT pe înţelesul tuturor).
Omul senzual va plăti pentru consecinţele poftei.
Este scris în Biblie: Proverbe 6:25-29. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele? Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămânea nepedepsit.
Harul lui Dumnezeu ne ajută să biruim pofta.
Este scris în Biblie: Tit 2:11-12. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.