Scuze

Scuzele au apărut odată cu comiterea primului păcat.

Este scris în Biblie: Geneza 3:11-13 “Şi Domnul Dumnezeu a zis: “Cine

ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” “Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: “Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Când îţi mărturiseşti păcatele nu aduce scuze.

Este scris în Biblie: Iacov 1:13-15. “Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.”

Nu căuta scuze pentru a divorţa.

Este scris în Biblie: Matei 5:32. “Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Când Dumnezeu ne dă indicaţii, El doreşte cooperare nu scuze. El va suplini toate trebuinţele.

Este scris în Biblie: Exodul 4:10-12. “Moise a zis Domnului: “Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Domnul i-a zis: “Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”

Să nu aducem scuze spre a evita de a răspunde invitaţiei lui Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Luca 14: 15-24. “Auzind acestea, un om care stătea la masă cu Isus exclamă: “Ce mare privilegiu va fi să intri în Împărăţia lui Dumnezeu!” Isus răspunse printr-o pildă: Un om a pregătit un mare ospăţ şi a făcut o sumedenie de invitaţii. Când totul era gata şi-a trimis servitorul să treacă pe la oaspeţi şi să-i anunţe că a sosit timpul să vină. Dar ei începură să se scuze. Unul zise că tocmai a cumpărat un ogor şi doreşte să-l vadă, deci să-l ierte că nu poate veni. Un altul spuse că a cumpărat de curând cinci perechi de boi şi vrea să-i încerce. Un altul tocmai se căsătorise şi nu putea veni din această cauză. Servitorul se întoarse şi aduse la cunoştinţa stăpânului tot ce a spus fiecare. Stăpânul său se înfurie şi-i spuse să iasă de grabă pe străzile şi uliţele oraşului şi să invite cerşetorii, schilozii, şchiopii şi orbii. Dar şi după aceasta tot mai rămaseră locuri libere. “Ei, atunci ieşi la hotar si cutreieră drumurile de ţară, îndemnând pe oricine îţi iese în cale să vină, numai să se umple casa. Fiindcă nici unul din cei pe care i-am invitat în primul rând, nu va gusta nici măcar un strop din tot ce le pregătisem” (NT pe înţelesul tuturor).