Pastorii trebuie să fie credincioşi responsabilităţilor familiei şi reflectării adevărului lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: 1Timotei 3:2-7. Căci presbiterul, sau supraveghetorul, trebuie să fie un om cumsecade, a cărui viaţă să nu poată fi vorbită de rău.
Nu-i este permis să aibă decât o singură soţie şi trebuie să fie harnic, şi cumpătat, plin de fapte bune. Trebuie să fie bucuros de oaspeţi şi se cere să fie un bun invăţător al Bibliei. Nu trebuie să fie băutor sau certăreţ, ci blând şi delicat, ne fiind dintre aceia care iubesc banul. Trebuie să aibă o familie bine-crescută, cu copii care ascultă imediat şi fără murmur. Fiindcă dacă un om nu poate face mica lui familie să se poarte cum trebuie, cum poate fi de folos bisericii intregii? Presibterul (sau păstorul) nu trebuie să fie un creştin de curând convertit, fiindcă s-ar putea intâmpla să devină mândru pentru că a fost ales atât de repede, or mândria vine inaintea căderii. (O pildă, in acest sens, o constituie prăbuşirea Satanei). Deasemenea, trebuie ca oamenii din afara bisericii - aceia care nu sunt creştini - să-l vorbească de bine, incât Satana să nu-l poată prinde in cursă cu multe invinuiri şi să-i răpească libertatea de a-şi păstori turma (NT pe înţelesul tuturor).
Pastorii să nu fie căutători de poziţii preferate.
Este scris în Biblie: 1Corinteni 4:6. Am vorbit despre Apolo şi despre mine ca exemple prin care să ilustrez ce am spus până acum: anume că nu trebuie să aveţi persoane preferate. Nu trebuie să vă mândriţi cu unul din invăţătorii lui Dumnezeu mai mult decât cu ceilalţi (NT pe înţelesul tuturor).
Pastorii trebuie să inveţe pe poporul lui Dumnezeu prin cuvânt şi exemplu.
Este scris în Biblie: Fapte 20:28. Aşadar, luaţi seama la voi inşivă! Aveţi grijă să hrăniţi şi să păstoriţi turma lui Dumnezeu - biserica Sa, răscumpărată cu sângele Său, fiindcă Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori peste ea (NT pe înţelesul tuturor).